Președintele României continuă campania de seducere cucernică a publicului. Ieri – la biserica mănăstirii Cotroceni, la praznicul de hram (Sfinții Serghie și Vah).

Îl studiez de destulă vreme cu „ochiul pândaci, „urechea dreasă, inima-n dinți”, vorba lui Alecsandri, ca gândul să nu mă ducă la faptul că președintele probează veșminte noi, suveraniste. La țanc, fiindcă suveranismul georgesco-simionian tocmai se zgâlțâie din temelii.

Dacă Marele Nicușor s-ar fi pătruns cu adevărat de credința strămoșească, ar fi trebuit să știe că îl slujește pe Dumnezeu din înalta funcție pe care i-a încredințat-o poporul. Îndeplinirea misiunii de președinte este rugăciunea lui.

Propovedanii pline de poncife, precum cea de ieri, nu ajută România să iasă din criza de guvernare în care el însuși ne-a înfundat: „Mă bucur că ajung…