Strâmtura Coza din Vrancea este rezervație naturală și ceea ce uimește drumețul este expunerea straturilor de gresie și eroziunea de suprafață a solului, care oferă o mare frumusețe peisagistică.
Munții Vrancei sunt o destinație de top pentru turiștii care vor să descopere aventura. Pe călători îi așteaptă foarte multe trasee marcate, care nu au un grad de dificultate sporit, astfel încât să-i pună pe drumeți în situații cu adevărat dificile, dar care necesită multă prudență.
În zestrea de podoabe naturale ale Munților Vrancei, unele se remarcă prin raritate, altele prin originalitate sau interes științific, fapt pentru care au primit statut de ocrotire din partea statului.
O rezervație modelată de ape
Unul dintre locurile de o frumusețe aparte din Vrancea este Rezervația Naturală Strâmtura Cozei, cu văi abrupte și colorate, o rezervație de tip peisagistic, unde rocile s-au lăsat modelate de niște sculptori de excepție: râurile care străbat, de sute de ani, această zonă.
Aceste roci evidențiate în succesiuni de straturi de pământ foarte frumos colorate, de o frumusețe aparte, constituie chiar baza didactică pentru studenții facultăților de geografie. Zona de protecție integrală Strâmtura Coza se suprapune Rezervației Naturale cu același nume și prezintă și un interes geologic deosebit.
„La Strâmtură sau Strâmtura Cozei se observă ca niște chei săpate în roca sedimentară friabilă caracteristică Munţilor Vrancei. În urma acţiunii apelor repezi ale râului, cursul acestuia, de-a lungul timpului, s-a adâncit, rămânând la suprafaţă roca sedimentară dispusă pe straturi şi culori diferite, asemenea unei fresce. Aria naturală are o suprafață de 15 hectare și se află în Munții Vrancei. Amplasată în apropierea satului Coza din comuna Tulnici, Vrancea, Strâmtura Coza a fost declarată rezervație naturală în anul 2000. Relieful rezervației este frumos modelat de pârâurile Coza, Dălhătaș și Carpen, malurile acestor ape formând versanți foarte abrupți și greu accesibili pentru oameni“, relatează administratorii Parcului Natural Putna-Vrancea, unul dintre cele 22 de parcuri naționale și naturale administrate de Regia Națională a Pădurilor.
O bogată faună fosilă de pești
Profesorul de geografie Florin Roman spune că nu trebuie să te uiți prea mult în jur ca să-ți dai seama că Rezervația Strâmtura Cozei este de o valoare inestimabilă pentru geologi. „În pereții ei stâncoși găsești înscrise informații vechi, de acum 140 de milioane de ani, din perioada Cretacicului până în prezent. Munții Vrancei au luat naștere dintr-un mediu marin, prin orogeneză alpină, iar rocile sedimentare conservă o bogată faună fosilă de pești, de vârstă oligocenă, adică aproximativ 37 de milioane de ani“, susține profesorul.
În această zonă, turiștii se află în intimitatea Masivului Coza, cu o panoramă impresionantă.
„Zona este foarte interesantă, pe mine m-a dus cu gândul la Rainbow Mountains din China sau Peru. Pe lângă coloritul solului, din toate părțile ești înconjurat de formațiuni geologice în diferite forme. Aceasta este o arie protejată de interes peisagistic și geomorfologic, situată în bazinul superior al Văii Coza. Practic, sunt un fel de chei săpate în rocile friabile, numite fliș, de către apele curgătoare. De-a lungul timpului, aceste chei s-au adâncit, scoțând la suprafață straturi de roci cu texturi și culori diferite, gresii și argile policrome“, spune Alina Nichitoiu, amatoare de drumeții montane.
Popas pe plaiuri pastorale
Pentru turiști, Strâmtura Cozei se află la 40 de minute de mers pe jos de satul Coza, din comuna Tulnici, pe traseul marcat cu bandă roșie. Traseul este ușor și se poate parcurge în câteva ore dus-întors.
Drumul pornește din centrul comunei Tulnici, spre latura de vest, la aproape 200 de metri de DN2D, care traversează munții spre Brașov. Se coboară în stânga și după aproape 1,5 kilometri se ajunge în satul Coza, comun fiind traseul cu marcaj roșu.
Mai sus de complexul comercial din sat, traseul ia firul Văii Coza, de-a lungul căreia se întinde vatra satului ce-i poartă numele. După aproape două ore de mers, se ajunge în Strâmtură.
Drumeții care vor să meargă mai departe, spre Dealul Negru-Pietrosu-Zboina Frumoasă-Culmea Lapoșu, pot parcurge această etapă în aceeași zi. În apropiere, ei au șansa să poposească la stâna Cîrnituri, unde domină o pășune așa cum numai pe plaiuri pastorale îți este dat să vezi. De acolo se ajunge la Șaua Geamăna, de unde se coboară pe o pantă alunecoasă, până la un mănunchi de izvoare cu ape bogate și reci.
„De la Uluce și ușor spre dreapta, poteca se înscrie prin mulțimea cărărilor de oi și intră, pentru puțină vreme, într-o pădure rară de molid, marcajul de pe arbori urmărindu-se fără dificultate. Îndată ce ajungem la Golul Cozei, extins pe aproape întregul versant sudic al muntelui, coborâm diagonal stânga, traversând poteca ce urcă în curmătura dinspre nord, și ținem plaiul pastoral, larg, dispus pe curbă de nivel, spre apus“, ne îndrumă geograful Florin Roman.
După încă 20 de minute se ajunge, cu mers la pas, în punctul Golici, diminutiv de la Golul Cozei. Traseul urmărește poteca ciobănească, urcând mai întâi sub pădurea de sub Piscul Măgarului și coborând apoi pe culmea îngustă dintre Haliciu Mare și Mioarele, în șaua Fântânița, numită și Trecătoarea Cerbilor.
„Lespezile de piatră îndeamnă la popas și la un tur de orizont de 360 de grade, avantajos orientării în spațiul montan. Din Vârful Bulboace, se urmează poteca de-a lungul Dealului Negru, care se parcurge în voie. Poate nicăieri în cununa acestor munți nu-ți este dat să îmbrățișezi cu privirea o mai mare varietate peisagistică decât aceasta a Dealului Negru. Îmbinările de forme, dimensiuni, culori, veșminte vegetale sunt disecate rând pe rând, iar în mantia acestei împărății stă cuminte oglinda Lacului Negru, undeva în sudul crestei, spre versantul dinspre Năruja“, descrie peisajul profesorul vrâncean Florin Roman.
